1. Recuperarea lui Rubobostes. Identitatea unui personaj istoric
Personaj cu o puternică amprentă în istoria Europei răsăritene din ultimul veac al erei precedente, Burebista îşi datorează supravieţuirea în memoria documentară în primul rând lui Strabon[1] – acesta consemnându-i lapidar, dar coerent şi bine integrat...
Prototipul
Panoplia de arme curbe dacice, cu un larg evantai de forme şi dimensiuni, a făcut necesară o încercare de tipologizare, cu intenţia clară de extragere din arsenalul dacic a acelei arme care să corespundă cât mai fidel caracteristicilor temutei în epoca falx Dacica[1]. Acest demers, deşi s-a dovedit anevoios...
Spre deosebire de aristocraţie, identificabilă în orice structură socială şi cu atât mai mult în cele de arhitectură statală, drept deţinătorul colectiv al puterii politice, starea a treia joacă (fireşte, acolo unde gradul de complexitate şi maturitate al corpului social îi permite existenţa) rolul de factor de...
1. Regatul getic în vremea lui Alexandru cel Mare şi Zopyrion
Asasinarea lui Filip al II-lea, în 335 î.Hr., nu este de natură să distrugă consecinţele politico-juridice ale acţiunilor sale, în particular sistemul de tratate multipartite prin care spaţiul balcanic era organizat într-un organism relativ unitar, deşi nu...
În imediata succesiune a domniei lui Zalmoxis[1], izvoarele literare care ne-au parveit nu ne oferă prea multe informaţii privitoare la situaţia politică din regiunea Dunării de Jos şi cu atât mai puţin la o instituţie anume (fie ea şi cea mai vizibilă) a arhitecturii statale din această parte a lumii. Dacă această...
Pe bună dreptate, se insistă tot mai frecvent asupra ideii potrivit căreia începuturile culturii scrise româneşti ar trebui plasate în perioada patristică, urmând modele demne de luat în seamă. Dar cum rostul acestor rânduri nu este acela de a alimenta sau clarifica problema amintită, vom porni, totuşi, de la premisa...
Contemporan cu destructurarea regatului pan-tracic, survenită după moartea lui Kotys I, şi în condiţiile ascensiunii puterii macedoneene, izvoarele consemnează, la gurile Dunării, existenţa a două autorităţi regale, aflate în conflict structural una cu cealaltă: este vorba de regele scit Atheas, presat de sarmaţii...
Singurul etnonim pe care locuitorii autohtoni din spațiul românesc[1] și l-au asumat, de-a lungul istoriei, ca element identitar a fost cel de român, români, cu trimitere explicită (și foarte frecvent chiar explicitată) la Roma, respectiv, la societatea și modelul de civilizație universală constituită prin și în jurul...
MOTTO
Atunci, pe Heracles îl îndemnă inima
Să plece spre ţara istriană
unde-l primi fiica Latonei
Cea pricepută la mânatul cailor
Pindar, Olimpicele, III, 25-28
Este aproape pleonastic să asociem în aceeaşi frază termenii „geţi” şi „cai”: încă de la cele mai vechi consemnări ale existenţei marelui neam tracic de la...
Argument
Miron Costin și Dimitrie Cantemir l-au citit și evocat pe Publius Ovidius Naso. La fel, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Grigore Tocilescu, Alexandru D. Xenopol, Vasile Pârvan sau George Călinescu. Cu toții au surprins valoarea literară și, mai ales cu privire la opera sa tomitană - nu vom folosi sintagma consacrată...
