Silviu Sanie - Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec. II î.e.n. - III e.n.)

Reevaluarea astăzi, fie şi doar sub forma unei recenzii, a celei mai aplicate din lucrările de sinteză purtând semnătura prof. dr. Silviu Sanie[1], este, fără îndoială, un exerciţiu la marginea paradoxului - şi aceasta pentru că, pe de o parte, lucrarea în cauză se confruntă cu un volum de informaţii eminamente arheologice înzecit mai amplu decât cel accesibil la data elaborării sale, de-acum trei decenii, iar pe de alta, pentru că problematica de fond, imperativul socio-ştiinţific căruia cartea i-a fost consacrată - demonstrarea faptului că procesul structural-fenomenologic al romanizării s-a petrecut şi pe spaţii vaste din afara frontierelor riguros politico-militare ale Imperiului Roman - a devenit, în pofida unor tendinţe de eludare a acestei problematici înăuntrul cercetării istorice de la noi, un comandament european. Ne referim, să precizăm, la volumul "Civilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec. II î.e.n. - III e.n.)", apărut la Editura Junimea Iaşi, în 1981, volum având ca referenţi ştiinţifici nume de prim rang ale istoriografiei româneşti: prof. dr. doc. Dumitru Tudor, prof. dr. doc. Mircea Petrescu-Dâmboviţa şi dr. Alexandru Suceveanu - iar ca şi colaborator, pentru unele subcapitole, pe dr. Ion T. Dragomir, pe atunci cercetător la Muzeul Judeţean de Istorie Galaţi. În imediata succesiune a apariţiei sale, volumul a fost recenzat de Hadrian Daicoviciu[2], Liviu Petculescu[3], Vasile Chirică[4], Nicolae Gudea[5] etc.

Aproape două treimi din volumul lucrării propriu-zise, dacă luăm în considerare şi planşele, este consacrat, aşadar, descrierii şi sistematizării, de o manieră prezumtiv exhaustivă, a materialului arheologic pus în evidenţă până la data elaborării lucrării. Cealaltă treime a lucrării este împărţită, în proporţii aproximativ egale, între inventarierea analitică a izvoarelor literare antice şi a istoriografiei problematicii tratate şi, respectiv, formulării unor concluzii de etapă (de dimensiune a obiectului cercetat) şi, fireşte, concluziilor de ansamblu.

            Titlul volumului de referinţă delimitează foarte precis obiectul cercetării: sub aspect teritorial - spaţiul provinciei Moldova (explicit, doar la acea parte rămasă înăuntrul actualelor frontiere de stat ale României), sub aspect cronologic - intervalul secolelor II aH - III AD (o jumătate de mileniu, din care, ne permitem să observăm, primul sfert al intervalului nu poate fi asociat problematicii romanizării), iar sub aspect structural-fenomenologic - procesul de romanizare, explicitat ca fapt civilizatoriu, cu trimiterea implicită la dezbaterea istorică şi extraistorică, formulată în termenii dacă (în primul rând) şi în ce fel (în subsidiar) s-a produs romanizarea dincolo de limesurile Imperiului Roman. După modul în care şi-a formulat discursul, autorul consideră depăşită problematica, în prima sa dimensiune: pentru Silviu Sanie, nu se mai punea, în 1981, problema dacă romanizarea s-a petrecut (considerând, implicit, că analiza obiectivă a izvoarelor literare, datelor arheologice şi contextului logico-istoric, au condus anterior demersului său la rezulvarea dilemei), ci mecanismele şi intensitatea în care aceasta s-a produs. Poziţionându-se astfel, autorul evită să opereze cu comandamente şi judecăţi de valoare prestabilite, derulând, în consecinţă, următorul algoritm metodologic: circumscrierea obiectului de referinţă al cercetării în tabloul conturat de izvoarele literare contemporane epocii analizate; trecerea în revistă a principalelor demersuri şi ipoteze de lucru formulate în istoriografia modernă şi contemporană; determinarea unui status quo ante şi a unui terminus ante quem pentru procesul de romanizare pe teritoriul de referinţă; analiza procesului de romanizare în dimensiunea sa materială, de probatoriu nemijlocit, cu evidenţierea etapelor ("romanizarea de contact/de infuzie" - pusă în evidenţă prin importurile materiale ante 106; "romanizarea de colonizare şi administrare" - certificată pentru sudul moldo-basarabean, integrat între fruntariile Imperiului, în componenţa Moesiei Inferior, acest aspect fiind, firesc, cel mai amplu dezvoltat; respectiv, "romanizarea coparticipativă" - ilustrată prin evidenţierea relaţiilor, din nou preponderent materiale/economice, dintre Imperiu şi populaţia autohtonă daco-carpică din contiguitatea limesurilor), în fine, ca pentru a sublinia că autorul nu concepe fenomenologia romanizării exclusiv prin dimensiunea sa materială, ilustrarea procesului de sincretism cultural, prin analiza modului în care culutele şi credinţele antice au putut fi evidenţiate pe cale arheologică, în acelaşi spaţiu privilegiat al sudului moldo-basarabean. Să facem o precizare, deductibilă, de altfel, din cuprinsul lucrării: utilizarea, aici, a pluralului pentru limesuri are în vedere nu multiplul aliniamentelor fortificate desemnat post-factum cu acest termen latinizant, ci faptul că, în spaţiul şi epoca analizată în lucrare, Imperiul Roman şi-a modificat de mai multe ori extensiunea teritorială - până la un maxim atins în intervalul dintre cucerirea traiană şi stabilizarea hadrianică a frontierelor, răstimp în care aproape întregul bazin hidrografic Buzău - Siret - Bârlad s-a aflat înăuntrul frontierelor imperiale, cu consecinţe asupra modului în care s-a derulat procesul de romanizare asupra întregului răsărit daco-getic. Silviu Sanie merge şi mai departe, apreciind (şi anticipând astfel, o întreagă suită de descoperiri arheologice ale ultimelor decenii) că influenţa procesului de romanizare s-a întins până la limitele nord-estice ale spaţiului daco-roman (implicând cu necesitate şi neamul costobocilor - care, ne amintim, se aflau în vremea Severilor, în explicită relaţie de foedus) şi, episodic, şi dincolo de acestea.

            În loc de încheiere, vom da cuvântul autorului: "În aşezările dacice şi daco-carpice din secolul I - II sau II - III e.n., n-au fost de regulă semnalate locuinţe în cuprinsul cărora să lipsească total obiecte de import romane. [...] Moneda de circulaţie era de secole denarul roman iar produsele de lux, în primul rând cele ale metalurgiei romane erau cunoscute aristocraţiei daco-carpice. Fortificaţiile şi aspectul aşezărilor romane impresionau această lume în care cărămida arsă şi construcţiile din pietre unite cu mortar erau necunoscute. Captivii şi fugarii romani în mediu daco-carpic despre a căror existenţă avem şi rare însemnări epigrafice au putut impulsiona dezvoltarea unor meşteşuguri, construcţii romane, ateliere de sticlărie sunt atestate în spaţiul pruto-nistrian în secolul al IV-ea. În aşezările daco-carpice sau ân oricare alt punct din afara micului val roman din sud nu au fost deocamdată descoperite complexe tipice romane. [...] Împreună cu enclavele romane dintre Prut şi Nistru, nucleul de romanitate veritabilă acoperă direct sau prin zonele lor de influenţă un teritoriu care începe în oraşele nord-pontice are în Olbia şi Tyras două centre de primă mărime, coboară între Dunăre şi lacurile Basarabiei, are Cartalul şi Barboşii de-o parte şi de alta a Prutului şi urcă apoi pe Siret şi Trotuş pe drumul ce duce spre Breţcu. În sec. II - III e.n., Moldova centrală a fost intens loucită şi cele mai numeroase şi bogate descoperiri monetare provin tot din această zonă. Influenţa culturii romane este evidentă în toate aşezările. În acelaşi timp, ceramica dacică din mediul roman, aşa cum s-a menţionat, are şi elemente noi, care o apropie de aspectul ceramicii carpice. Schimbările au şi cauze comune, influenţa romană, dar implantările carpice, dirijate, cu efective greu de apreciat nu pot fi totuşi excluse nici pentru teritoriul roman est carpatic. Dacia şi sudul roman puteau influenţa dar nu puteau determina schimbări structurale, a căror desfăşurare nu era posibilă fără o prezenţă etnică şi o organizare romană". Adăugăm doar că cercetările arheologice ale ultimilor trei decenii, care au înzecit, cel puţin sub aspect cantitativ, volumul de date despre teritoriul şi epoca ce au făcut obiectul lucrării lui Silviu Sanie, au nuanţat, dar nu au contrazis pe fond nici una din observaţiile atunci formulate.