Argument
Miron Costin și Dimitrie Cantemir l-au citit și evocat pe Publius Ovidius Naso. La fel, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Grigore Tocilescu, Alexandru D. Xenopol, Vasile Pârvan sau George Călinescu. Cu toții au surprins valoarea literară și, mai ales cu privire la opera sa tomitană - nu vom folosi sintagma consacrată...
În imediata succesiune a domniei lui Zalmoxis[1], izvoarele literare care ne-au parveit nu ne oferă prea multe informaţii privitoare la situaţia politică din regiunea Dunării de Jos şi cu atât mai puţin la o instituţie anume (fie ea şi cea mai vizibilă) a arhitecturii statale din această parte a lumii. Dacă această...
Dintre subiectele abordate de Tacitus, în cea mai importantă operă a sa, unul dintre cele mai discutate şi controversate a fost cel al femeilor romane. Deşi studiată încă din secolul trecut, încă se mai pot spune lucruri noi. În acest scurt studiu vom încerca să identificăm categoriile sociale şi morale ale femeilor...
Împrumutul terminologic a constituit, dintotdeauna şi pentru orice idiom natural, un mijloc privilegiat de dezvoltare, cu precădere (dar nu numai) sub aspectul vocabularului, concurând adesea ansamblul mijloacelor interne de extensiune terminologică şi semantică. Condiţia cea mai importantă, indispensabilă, pentru ca...
Literatura para-științifică[1] a ultimului sfert de veac a făcut din Regalianus, printr-o reevaluare care intra în contradicție cu izvoarele istorice și care forțau intepretarea contextului printr-o cheie de lectură improprie acestuia[2], fie un soi de erou-simbol al unei nepetrecute resurecții dacice în interiorul...
Repere politico-evenimenţiale ale domniei tandemului Burebista-Deceneu
Reunirea sub o comandă unică a forţelor celor patru formaţiuni politico-juridice din bazinul Dunării a generat un dispozitiv militar excepţional şi fără precedent în această regiune. Strabon ne precizează şi dimensiunea acestui...
Pe bună dreptate, se insistă tot mai frecvent asupra ideii potrivit căreia începuturile culturii scrise româneşti ar trebui plasate în perioada patristică, urmând modele demne de luat în seamă. Dar cum rostul acestor rânduri nu este acela de a alimenta sau clarifica problema amintită, vom porni, totuşi, de la premisa...
Cartea cuprinde 10 capitole, fiecare cu o secţiune specială de bibliografie, care înlocuieşte sistemul de citare academică. Urmează o concluzie, un apendice iconografic, o cronologie a Daciei romane, lista guvernatorilor, bibliografia generală, corespondenţa toponimelor antice şi moderne şi un indice de nume.
Contrar...
Cu aproape un veac în urmă, filologul Constantin C. Diculescu îşi imagina, speculând pe baza cuvântului german Träublein, că originea cuvântului românesc strugure trebuie căutată în idiomul străgermanic al gepizilor, presupunând existenţa în limba acestora a unei forme arhaice *thrubilo sau *struwilo[1]. Fapt oarecum...
Configurând limitele reprezentării, Michel Foucault vede istoria drept „zona cea mai erudită, cea mai în cunoştinţă de cauză, cea mai trează, cea mai încărcată, poate, a memoriei noastre; dar ea este, totodată, şi fondul din care toate fiinţele vin spre existenţă şi spre scânteierea lor de o clipă.”[1] Sunt aici...
